Va fi oare umilită și învinsă China de Marele Proiect de conexiuni al UE?

„Un bun general câștigă bătălia înainte de a intra în luptă” spune lecția predată odinioară de Sun Tzu. S-ar putea să fi venit acum timpul în care liderii unora dintre marile puteri ale lumii să-și dorească să facă o scurtă verificare a sustenabilității proiectelor lor majore, să vadă dacă pot, să joace pe măsura ambițiilor, dacă au cu ce și dacă au cine.

V-am prezentat ieri proiectul chinez al Marii Conectivități, aflat acum în plină evoluție și extindere globală. Autorul său moral și susținătorul său fervent este Președinte chinez aflat acum în vizita europeană care-l duce în trei țări, Franța, Serbia și Ungaria, fiecare importantă din punct de vedere istoric și politic în favorizarea viitoare a construcției respective. Mai ales (sau în primul rând) din cauza contextului actual în care Macron sugerează o inițiativă de independență crescută a UE în raport cu tradiționala dependență față de SUA. Ceea ce ar fi interesant în combinație cu creșterea (sau revenirea) temerilor privind o viitoare debalansare de oferte energetice și o deloc imposibilă criză de încredere trans-atlantică.

Iată de ce, poate surprinzător pentru unii, a revenit în actualitate proiectul gigantic imaginat de europeni și arătat chinezilor – poate prea repede și fără un studiu de riscuri asociate – drept o alternativă ofensivă la demersul global chinez. Iată despre ce e vorba.

The European Union has unveiled a project called ”Global Gateway” that is worth 300 billion euros ($340 billion). The project is being seen as a response to China’s Belt and Road strategy.

Global Gateway Project

· It is the initiative Build Back Better World and the European Global Gateway that are reinforcing each other.

· The bloc will mobilize the financial aid in public and private infrastructure investment around the world.

· It is an offshoot of a plan by G7 countries to offer developing countries an alternative to Belt and Road.

· The project will probably extend the remit of the European Fund for Strategic Investment, or create a similar institution, which can act as a guarantor for riskier investments in the ‘Global South’.

· The EU has indicated it especially wants to compete for infrastructure development projects in Africa.

About Belt and Road Initiative

· The Belt and Road is a flagship project of Chinese President Xi Jinping that was launched in 2013.

· Beijing has invested $139.8 billion in the project which is the centerpiece of Chinese foreign policy.

· BRI aims to develop land and sea infrastructure to better connect China to Asia, Europe and Africa for trade and development, and it has found many partners around the world.

Și deschiderile ulterioare ar trebui să țintească piața viitorului, Africa, cu conectivitate deschisă pe proiecte energetice. Cu această hartă de intenții fabuloase inter-continentale:

Posibil? De ce nu, căci desene de acest tip tot circulă, nu numai la Bruxelles. Rămâne însă deschisă chestiunea fezabilității în termeni de „proiect concurent” la Noul Drum al Mătăsii deoarece UE (și statele membre care ar putea fi capabile de angajament real în proiect) sunt acum, foarte brutal, obligate să schimbe direcțiile investiționale, favorizând cumpărarea de arme și construcția propriilor noi capacități de apărare și de întărire a „fortăreței Europa”. Plus multele sute de miliarde care vor trebui băgate de urgență în proiectul NATO și, cine știe, în cel european de descurajare nucleară.

Bani vor mai fi în Europa pentru proiectul Gateway, nu am niciun fel de îndoială. Numai că trasul prin Orientul Apropiat este acum flancat sau chiar trece prin zone cu conflict deschis, cu Turcia și statele din Golf ca noi garanți de echilibru.

Poate, cred, ar trebui să vedem dacă viitorul imediat va da oarecare credit vocilor care spun că tensiunile de acum se vor rezolva destul de rapid și că, exact în această perspectivă, să fim atenție la modificarea sensibilă a discursului unora dintre europeni, cei ale căror economii contează, în raport cu proiectul chinez. Sunt voci care spun că va urma o nouă împărțire de zone de influență pe baza ofertelor reciproce de tehnologie strategică. Și asta este posibil.

Dar, dacă așa stau lucrurile, pesemne că va urma o resetare de joc în toamnă, când Europa va ști mai bine în ce termeni economici joacă și, în context, ce acorduri de supraviețuire face pentru intrarea în civilizația conectată a singurei mari dezvoltări care va conta: capacitatea de a introduce rapid în producția industrială a noilor capacități bazate pe Inteligența Artificială. Și atunci, știți cumva în ce limbă se vor scrie comenzile?